Lia Olguţa Vasilescu
Primarul Craiovei
 
Astrid Cora Fodor candidează la Sibiu pentru funcţia de primar, lăsată liberă de Klaus Johannis. Din câte se pare, are toate şansele să devină a doua femeie primar din România, iar eu cred că asta este de bun augur pentru societatea românească şi pentru spargerea barierelor de discriminare. Cu riscul de a stârni reacţii, pot intui ce o aşteaptă şi, dacă îmi permite, i-aş da câteva sfaturi, deşi înteleg că are experienţă în administraţie. În prim plan va fi, însă, ceva mai complicat...

1. Nu reuşiţi să mulţumiţi pe toată lumea, deci împăcaţi-vă de la început cu ideea. Acum două săptămâni am fost într-un cartier din Craiova unde se lucrează la utilităţi, la o întâlnire cu cetăţenii. Erau împărţiţi în două tabere. Unii erau nemultumiţi că nu s-a intrat cu canalizarea pe strada lor, încă, dar e în grafic, alţii că au început lucrările, dar e nămol. Cum nu s-a inventat încă modalitatea de a introduce conducte prin copaci, e normal ca pe perioada lucrărilor să fie deranj. Cert este că niciunul nu a mulţumit administraţiei, că după 40 de ani se fac lucrări de apă, canalizare şi asfaltări. Deci, înarmaţi-vă cu răbdare!

 

2. Nu vă gândiţi electoral la mandatul dumneavoastră, deşi având aproape un an la dispoziţie până la următoarele alegeri, vă va fi foarte complicat. Deciziile luate pentru că aşa dă bine pe moment, dar care în viitor produc pagube, sunt cele mai proaste! Am două exemple concrete, la Craiova: demolarea chioşcurilor şi înfiinţarea echipei de fotbal. Când am început demolarea chioşcurilor, s-au isterizat mulţi că las oamenii fără loc de muncă, deşi erau amplasate ilegal şi nu se plătea un leu la buget. De la ameninţări cu moartea până la leşinuri teatrale, am avut de toate. După ce au apărut spaţii verzi, locuri de joacă şi parcări, cetăţenii mi-au dat dreptate. Până atunci... Cu echipa de fotbal a fost şi mai complicat. La două luni după înfiinţare, prietenii îmi spuneau că voi fi demolată politic de un subiect atât de sensibil în oras şi să renunţ la idee. Vreo 20.000 de oameni m-au înjurat în permanenţă la un meci pe stadion. Am mers mai departe. Astăzi e considerată de 90 la sută dintre cetăţeni echipa oraşului (şi când spun asta mă bazez pe sondaje), iar suporterii sunt mulţumiţi de rezultate. Contestatarii ei au dispărut aproape în totalitate. Aşadar, luaţi deciziile cu gândul la viitor şi aşa cum credeţi că e bine, fără să ţineţi cont de sfaturile panicoase ale celor din jur. În definitiv, cetăţenii v-au votat pe dumneavoastră...

 

3. Obişnuiţi-vă cu ideea că veţi fi cea mai bârfită persoană din oraş şi că veţi auzi atâtea invenţii că şi dacă s-ar spune că sunteti extraterestră nu v-ar mai mira. Eu am aflat de la coafor bârfa că în urmă cu ceva timp s-a închis secţia de urgenţă pentru că am fost eu adusă în comă alcoolică. Am râs şi am spus că nu e nimeni atât de idiot să creadă o aşa gogomănie, pentru că dacă ar fi fost aşa, aş fi ajuns direct pe CNN. Credeţi-mă, sunt mulţi idioti... Inclusiv asistente care au auzit de la alte asistente că o asistentă mi-ar fi pus perfuzia. Dacă o ştie cineva, să mi-o prezinte şi mie... Cu certitudine nu m-a văzut în viaţa ei, dar e vedetă pe imaginea mea... Alt zvon a fost că m-am bătut cu nevasta unui amic, într-o criză de gelozie şi aş avea ochiul negru, iar din acest motiv nu mai ieşeam din casă. Adevărul este că eram în delegaţie în China şi de asta nu mai ieşisem public o săptămână. Mai târziu, zvonul s-a schimbat. Că aş fi bătut-o până i-am rupt mâna, gândindu-se, probabil, scornitorii, că nu era credibil să iau bătaie din moment ce sunt antrenor de karate. Şi apoi, nu trebuia ca eu să fiu fiară? Întâmplător, cu doamna am o relaţie mai mult decât cordială şi am apărut împreună în nenumărate conferinţe de presă. Dar, aşa cum am precizat, sunt mulţi idioţi... Nervii tari şi mult umor!

 

4. Unii cetăţeni îşi schimbă părerea după cum bate vântul. Aici am povestea dudului... Am primit în audienţă o persoană care se plângea că duce dudele şi noroiul, vara, pe covoarele din casă. Şi voia parcare asfaltată. Am asfaltat şi la vreo săptămână am trecut prin cartier, după ce primisem 14 sesizări de nemulţumire că am dat ordin să se taie dudul. În mijlocul revoltaţilor l-am găsit pe cetăţeanul cu pricina. Descoperise că dudul îi făcea umbră vara şi acum îi bate soarele în fereastră... Dudul nu mai aveam cum să-l pun la loc, aşa că i-am recomandat draperii închise la culoare. Încă o dată, răbdare şi umor!

 

5. Principiul „Dacă faci, de ce faci? Dacă nu faci, de ce nu faci?“ e regulă generală şi se aplică la orice caz în parte. Am adus Craiova pe primul loc la absorbţia de fonduri europene, de la 3,86 la sută, iar rezultatul a fost că am cheltuit prea mulţi bani şi, deci, care a fost scopul meu? Mai apare şi vreun articol că firma X, care a câştigat licitaţia după ce instanţa i-a dat dreptate, îi aparţine lui Y care e prieten cu Z şi are dosar penal, de parcă tu cauţi patronul la cazier, nu firma la oferta tehnico-economică şi părerea e formată. Exemplul blocurilor din zona centrală e concludent. Am rugat constructorii din Craiova să văruiasca faţadele, ca să arate frumos. Prin sponsorizare pentru asociaţiile de proprietari. Un administrator care îmi spusese cu două luni înainte că trebuie să iau măsuri deoarece Casa Albă nu mai e albă, iar proprietarii nu vor să zugrăvească, le spunea apoi cetăţenilor: „Lasă-i, domnule, că ne-au făcut şi nouă să aibă de unde fura!“. Altul îi explica faptul că nu ai de unde să furi, că e pe sponsorizare totul şi că el e sponsorizatul în cauză. „Lasă că ştim noi! Au ei metodele lor!“.

6. Nu uitaţi că estetica oraşului e importantă, dar până la factură. Am hotărât să înfrumuseţăm zona centrală, cu flori la ferestrele blocurilor. Acum arată ca la Viena faţadele. Dar ne-am trezit cu câteva flori uscate şi când am atenţionat proprietarii acelor apartamente că trebuie să le ude, am primit un răspuns care m-a lăsat fără replică: „Doi litri de apă pe zi ori 30 de zile sunt 60 de litri. Cine îmi plăteşte apa?“. Aici umorul e înlăturat din ecuaţie...

 

7. Totdeauna cetăţenii mulţumiţi trebuie să fie cu unul în plus faţă de nemulţumiţi! Eu sunt convinsă că se poate şi mai bine, dar obiectivul e pe aici pe undeva!

 

În speranţa că v-au fost utile sfaturile, vă urez succes!

 
© Copyright Lia Olguţa Vasilescu 2017